Unde tehnica triumfã, lectura îşi pierde importanţa?
Directorul Casei Corpului Didactic Olt, Victor Tiţa, este
absolvent al Facultãţii de Litere din cadrul Universitãţii din
Craiova, licenţiat în filologie - specializãrile Limba şi literatura
românã - limba şi literatura englezã, licenţiat în
Inginerie economicã, specializarea inginerie economicã în
agriculturã, master în management şi dezvoltarea ruralã,
doctor în filologie. În perioada 2003-2006 a fost referent -
cadru didactic asociat la Facultatea de Management, Inginerie
Economicã în Agriculturã şi Dezvoltare Ruralã a
USAMV Bucureşti, filiala Slatina, iar din 2006 asistent universitar
la aceeaşi instituţie. Din 2009 este şi directorul Casei
Corpului Didactic Olt.
Victor Tiţa ne va dezvãlui în acest numãr cât mai citeşte
elevul în zilele noastre şi cât de importantã este lectura în
dezvoltarea viitorului adult.
• Domnule Victor Tiţa, spuneţi-ne şi nouã ce rol are
Casa Corpului Didactic în sistemul educaţional romnesc?
- Casa Corpului Didactic are un rol foarte important în
sistemul de învãţãmânt. În primul rând, rolul Casei
Corpului Didactic este de a promova inovaţia şi creativitatea,
de a asigura cadrul pentru dezvoltarea profesionalã a
tuturor categoriilor de personal din învãţãmântul preuniversitar.
Noi organizãm şi îndrumãm activitatea de perfecţionare
a personalului didactic şi nedidactic, de execuţie
şi conducere, de cercetare pedagogicã, precum şi alte acţiuni
de informare şi perfecţionare desfãşurate în învãţãmântul
preuniversitar. În acest sens, CCD Olt coordoneazã şi
controleazã activitatea metodicã a colectivelor metodice
din unitãţile şi cercurile pedagogice şi colaboreazã, în
domeniul perfecţionarii, cu instituţiile de învãţãmânt superior.
Tot CCD Olt studiazã activitãţile cadrelor didactice şi
nedidactice de execuţie şi conducere, generalizeazã experienţa
pozitivã a acestora, îi stimuleazã în activitatea de
cercetare ştiinţificã, elaboreazã lucrãri cu caracter metodic
şi procedural pentru uzul personalului din învãţãmântul
preuniversitar. Elaboreazã studii, cercetãri şi propun
Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Inovãrii experimente şi
actiuni privind implementarea reformei învãţãmântului
preuniversitar, în general, şi pentru fiecare obiect de studiu,
în special.
• Care sunt acţiunile pe care se marjeazã în acest an
şcolar?
- În anul şcolar 2011 - 2012, se deruleazã trei acţiuni
prioritare care sã contribuie la sporirea accesului tuturor
copiilor la o educaţie de calitate şi la creşterea ratei de succes
şcolar: reducerea absenteismului; evaluarea cu scop de
orientare şi optimizare a învãţãrii; îmbunãtãţirea competenţelor
de lecturã.
În ceea ce priveşte absenteismul, în cadrul comisiei
metodice, profesorul de limba şi literatura românã de la
şcolile gimnaziale va trebui sã gãseascã soluţii pentru
reducerea ratei de absenteism, dar, mai ales, pentru prevenirea
acestuia. În acest sens, propunem conceperea la
nivelul disciplinei, a unui plan operaţional care sã includã
activitãţi didactice şi extraşcolare prin care fiecare elev sã
aibã convingerea ca ceea ce învaţã îi este util şi cã înţelege
conţinuturile predate. Prin urmare, la nivelul orelor de curs
destinate parcurgerii programei obligatorii, centrarea activitãţii
va fi pe elev, acesta fiind partener în construirea echilibrului
eficient în cadrul triadei predare-învãţare-evaluare.
Se va elimina din practica didactica tipul de profesor
magistral, adoptându-se tipul colocvial. Astfel, orele se vor
desfãşura sub semnul satisfacerii spiritului interogativ al
elevului şi al stimulãrii acestuia în a fi pãrtaş la propria formare.
• Vorbeaţi ceva mai devreme de îmbunãtãţirea competenţelor
de lecturã. Puteţi sã ne detaliaţi?
- Rezultatele evaluarilor internaţionale cât şi a celor
naţionale impun intervenţia imediatã şi unitarã pentru ameliorarea
performanţelor elevilor în domeniul lecturii, lectura
înţeleasã atât în dimensiunea sa tradiţionalã cât şi ca
alfabetizare în înţelegerea textului. Cititul, în sens larg, este
cel mai bun drum spre cunoaştere. Lectura, înţelegerea şi
interpretarea textului trebuie sã devinã practici şi preocupãri
obligatorii ale profesorilor, indiferent de disciplinã.
Având în vedere importanţa disciplinei limba şi literatura
românã pentru formarea la elevi a competenţelor de lecturã
şi a competenţei culturale, ne propunem sã elaboram
Cadrul Naţional de Referinţã pentru Lecturã, document de
politicã educaţionalã vizând remedierea deficienţelor semnalate
de rezultatele la testãrile internaţionale şi de evaluare
a competenţei de lecturã a elevilor. Acest document va
cuprinde şi grila de evaluare şi de autoevaluare, pe care le
vor folosi atât profesorii, cât şi elevii pentru stabilire corectã
şi obiectivã a nivelului de înţelegere şi operare cu elementele
vizând mesajul unui text scris, precum şi a nivelului
de producere de text ca urmare a lecturii.
• Domnule Victor Tiţa, din punctul dumneavostrã de
vedere, cât mai citeşte adolescentul în zilele noastre?
- Se vorbeşte, în ultima vreme, cu destulã îndârjire
despre proliferarea unei crize a lecturii. În principiu, este un
fenomen perceput segmental şi generalizând, în manierã
pãguboasã, elemente particulare care definesc un început
de mileniu, un prag, dincolo de care se prefigureazã o altã
mentalitate, marcatã de libertate, ca modus vivendi. Prin
urmare, criza - definitã, stricto sensu, ca impas, dificultate,
tulburare - existã şi este un simptom firesc al evoluţiei.
Problema este dacã o atribuim doar lecturii, în general -
activitate esenţialã a procesului de înţelegere a locului
fiinţei în timp şi spaţiu - sau o asociem cu lectura tradiţionalã.
Rolul şcolii, prin dascãlii ei, este sã dirijeze lectura, astfel
încât sã provoace plãcerea cunoaşterii şi sã regleze,
implicit, devenirea. Cum însã cunoaşterea presupune sondarea
domeniilor fundamentale, prin intermediul disciplinelor
reunite în arii curriculare, limitarea acesteia la lectura
practicatã dirijat doar în spaţiul disciplinei limba şi literatura
românã este una din cauzele care au condus la rezultatele
slabe ale elevilor români, la testãrile internaţionale,
alãturi de aplicarea viciatã a verbului a înţelege.
• Pânã la urmã, suntem într-o crizã în ceea ce
priveşte cititul?
- Fenomenul de crizã este reflexul mentalitãţii celor
care, lectori competenţi de facturã tradiţionalã, îşi manifestã
astfel sentimentul copleşirii de diversificarea modalitãţilor
de lecturã la acest început de mileniu, bombardat de
soluţii tehnice performante. E vorba, fireşte, despre profesori.
Dacã luãm în calcul concurenţa dintre cartea tipãritã şi
cartea electronicã, dintre bibliotecã şi internet, atunci ar trebui
sã ajungem la concluzia cã unde tehnica triumfã, lectura
îşi pierde importanţa. Fals! Cãci problema noastrã este nu
cum citeşte elevul, ci dacã citeşte şi, mai ales ce anume face
obiectul acestei activitãţi specifice traseului şcolar. Prin
urmare, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, elevul trebuie
sã practice lectura motivatã. De regulã, elevul din
ciclul primar citeşte mai mult decât cel din gimnaziu, iar
acesta, la rându-i, mai mult decât cel de liceu. Cei din mediul
rural apeleazã, de regulã, la cartea tiparitã, în vreme ce
elevii din oraşe utilizeaza frecvent internetul. Cert este cã
ambele categorii de elevi citesc. Diferã doar sursa şi calitatea
lecturii reflectatã în înţelegere
Cornel PREDEANU
