Paul Stãnescu, în atenţia procurorilor DNA
Caiet cu dedicaţie
Prima şmecherie a apãrut odatã cu Caietul de sarcini. Printre alte cerinţe, firmele care doreau sã participe la licitaţie trebuiau sã deţinã DEPOZIT FRIGORIFIC pentru produsele animaliere, autorizat pentru schimburi intracomunitare. De ce o astfel de condiţie când un asemenea depozit se impune doar în cazul activitãţilor economice de import-export a produselor de naturã animalierã congelate sau refrigerate? Pentru cã distribuitorul de corn şi lapte poate, susţin mai marii CJ Olt, într-un document oficial transmis unei firme participante la licitaţie, sã ofere în schimbul laptelui, în procent de 30%, produse derivate. Adicã, brânzã sau iaurt. De când acestea se pot congela, doar ei ştiu. Dincolo de explicaţiile glumeţe, destinate fraierilor, stã adevãratul motiv: în judeţ, un astfel de depozit era deţinut doar de o singurã firmã-cea care trebuia sã câştige. Altã şmecherie introdusã în documentaţia pentru licitaţie, în special în anunţul postat pe SEAP, este cea referitoare la data la care se deschideau ofertele: pânã la 10 septembrie a.c., ora 18.00. Cum adicã pânã la data de.... Bine. Aceastã precizare le permitea membrilor comisiei sã deschidã ofertele înainte. Ca sã nu mai vorbim cã data respectivã era în afara orelor de lucru pentru funcţionarii publici, membrii ai comisiei, putând astfel oricâd declaratenule toate documentele întocmite în afara orelor de program de funcţionarii publici. Cum au vãzut cã prin condiţiile impuse firmelor care doreau sã participe la licitaţie nu au reuşit sã înlãture concurenţa pentru firma cãreia îi era destinat contractul-MATRA SCORNICEŞTI, mai marii CJ Olt au intrat în panicã. La fel şi membrii comisiei de licitaþie, ale cãror nume sunt mai secrete decât strateia de apãrare a României. Primii pentru cã riscau sã dea peste 300 miliarde de lei pe mâna unora care nu le erau deloc apropiaţþi, iar ceilalţi cã nu au putut duce la îndeplinire ordinele şefilor. Au dat greş cu planul A de stabilire a firmei MATRA drept câştigãtoare, dar mai aveau altele de rezervã.
Omisiune penalã
Planul A legat de condiţiile ciudate din caietul de sarcin au condus la reducerea substanţialã a numãrului de firme care s-au înscris la licitaţie. Cum firma MATRA a avut totuşi concurenţã prin firma VLÃSIA Piteşti, s-a trecut la Planul B. Acesta prevedea respingerea ofertei firmei din judeţþul vecin. Acest lucru nu putea fi fãcut dacã nu îndeplinea condiţiile de calificare. Mai exact, dacã nu depunea în timp dovada plãţii garanţiei de participare la licitaţie. Dar cum sã facã acest lucru, când firma s-a grãbit sã achite banii? Simplu, au crezut deştepţii de la CJ Olt: au omis sã descarce de pe SEAP, odatã cu documentele pentru licitaţie, ordinul de platã ce dovedea cã firma virase banii în contul autoritãţii contractante cu zile bune înainte de termenul limitã dat de ora la care se deschideau ofertele. Nu s-au gândit cã, hârşiţi prin licitaţii, mai marii de la Vlãsia depun documentul de platã, alãturi de scrisoarea de înaintare şi de declaraţia pe proprie rãspundere cã se încadreazã în categoria IMM-uri, la sediul CJ Olt, la Registraturã şi îşi iau mãsuri de precauţie ca sã nu disparã din registru faptul cã ele au fost depuse. Faptul cã membrii comisiei de licitaţie nu au descãrcat de pe SEAP şi documentul ce dovedeşte depunerea garanţiei de participare la licitaţi îmbracã un caracter penal, fiind vorba, în cel mai fericit caz, de neglijenţã în serviciu. În realitate lucrurile stau altfel fiind vorba de abuz în serviciu. Practic, documentul în cauzã nu a fost descãrcat intenţionat. Astfel firma VLÃSIA nu se califica, singurul ofertant rãmânea MATRA, nu se mai aştepta, pentru încheierea contractului, termenul de depunere a contestaţiei şi astfel firma din Scorniceşti încheia o afacere pe cinste, cei aducea un profit frumuşel.
Vlãsia se prinde şi reacţioneazã
Imediat ce i se comunicã respingerea ofertei, conducerea firmei din Piteşti reacþioneazã. Cum singurul motiv pentru care se putea lua o astfel de ecizie era legatã de depunerea garanţiei, aceasta transmite adrese cãtre toate instituţiile ce aveau, conform leislaţiei, membri în comisia de licitaţii, prin care le face dovada depunerii documentului şi le atrage atenţia cã neluarea în calcul a ofertei firmei este o ilegalitate ce va fi sancþionatã. Surprinzãtor, primeşte printr-o casã de avocaturã, un rãspuns. Prin acesta se recunoaşte faptul cã din eroare nu s-a descãrcat documentul respectiv dar cã, la descãrcarea lui s-a constatat cã...nu deţine senãturã electronicã. Un element de siguranţã pe care autoritatea contractantã nu l-a solicitat. Dacã era sã fie solicitat, el urma sã existe pentru celelalte documente, în niciun caz pentru un documen bancar. Cât priveşte dovada plãţii depuse la sediul CJ Olt, aceasta era în copie şi...ar fi trebuit în original. Cum de le-a trecut prin cap cã trebuia sã fie depus în original când documentele originale toate trebuiau depuse în SEAP, fiind vorba de o licitaþie deschisã prin mijloace electronice, doar deteptãciunile din comisie pot explica. Nouã nu au dorit sã ne dea explicaţii pentru cã sunt bine pãzite, ele, deşteptãciunile din comisie, de cãtre conducerea CJ Olt. O vor face, forţat-obligat, în faţa procurorilor DNA, pentru cã tot ceea ce s-a întâmplat cu aceastã licitaţie este de competenţa acestora.
Raţionament logic
Toate aceste nereguli sãvârşite, cel mai probabil la ordinul mai marilor CJ Olt, pentru a împiedica luarea în calcul a ofertei financiare a firmei VLÃSIA, demonstreazã câteva lucruri. Pe de o parte faptul cã aceasta era cunoscutã, iar pe de altã parte cã ea era mai bunã decât cea a firmei MATRA. Dacã lucrurile ar fi stat altfel, s-ar fi deschis ofertele ºi... gata. Cum ar fi putut fi cunoscutã oferta financiarã a firmei VLÃSIA? Simplu:prin descãrcarea documentelor pentru licitaţie înainde de termenul limită. Inclusiv a ofertei financiare. Evident cã acest lucru nu va fi recunoscut în ,,ruptul capului” de cei din comisia de licitaţie. Ar însemna sã-şi punã singuri cãtuşele pe mâini. Ei cred cã acest lucru nici nu poate fi dovedit. Eroare. Firma Vlãsia poate solicita, printr-o plângere la organele abilitare, realizarea unei expertize tehnice cu privire la datele furnizate de sistem. E o chestiune relativ simplã.
Membrii comisiei de licitaţii ,,acoperişi” mai rãu decât spionii
Am încercat pe cãi neoficiale sã intrâm în posesia componenţei comisiei de licitaþie sã vedem şi noi cine şi-a riscat libertatea. Ne-a fost imposibil. Am încercat şi pe cale oficialã sã aflãm de cine sunt reprezentate instituţiile statului în aceastã comisie. Tot nimic. ,,deocamdatã s-a depus o contestaţie. Dupã soluţionarea acesteia toate documentele vor devi publice. Atunci veþi afla şi cine a fãcut parte din comisie”, ne-a declarat consilierul preşedintelui Stãnescu, Miruna Sârghie. Întrebatã ce legãturã este între contestaţia depusã ce este soluţionatã de un organism naţional şi pãstrarea secretului cu privire la componenţa comisiei de licitaţie, aceasta ne-a rãspuns:,,Nu ştiu, aşa mi s-a spus”. De cãtre cine i s-a spus_ ,,De cãtre ãştia din CJ”, a rãspuns consiliera preşedintelui.
Onorariul Casei de avocaturã, un alt secret de stat
CJ Olt a fost consiliat cu privire la desfãşurarea acestei licitaţii şi pentru încheierea contractului de distribuirea laptelui şi cornului guvernamental de Casa de avocaturã ,,Ceparu ºi Irimia”. Deşi nu deþinem dovezi în acest sens, mai mult ca sigur cã firma a asigurat consultanþa şi în privinţa întocmirii caietului de sarcini. Aceasta este concluzia la care am ajuns în urma indiciilor pe care le avem. Cât plãteşte CJ Olt firmei de avocaturã pentru consultanţã în acest caz, este secret. Am solicitat oficial aceastã informaţie de la CJ Olt, personal consilierei preşedintelui Stãnescu. ce rãspuns am primit: ,,Scuze, am uitat. Uite, sun sã întreb”, a spus Miruna Sârghie. Cã a sunat şi i s-a spus sã stea în banca ei, cã nu a sunat pentru cã i se spusese acest lucru dupã prima solicitare, habar nu avem Cert este cã informaþia în cauzã nu ne-a fost furnizatã. Nici nu ne-am amãgit atunci când am splicitat-o cã am avea şanse sã intrãm în posesia ei. Am fãcut-o pentru cã aşa era normal. Pentru noi, nu şi pentru cei de la CJ Olt. Ca sã ne facem o idee cam cât ar fi plãtit CJ Olt Casei de avocaturã Ceparu şi Irimia am întrebat şi noi câţiva cunoscuţþi cu firme mari, care participã la licitaþii şi apeleazã la serviciile unor Case de avocaturã.
,,Comisionul pleacã de la 1,5% din valoarea contractului şi poate ajunge pânã la 4 ºi chiar 5%”, ni s-a spus.
Un calcul simplu aratã, deşi la CJ Olt sunt angajaţi o mulţime de jurişti, administraţia judeţeanã ar plãti peste 100.000 euro Casei de avocaturã ,,Ceparu şi Irimia” din Bucureşti. Asta în timp ce preşedintele Stãnescu se plânge cã nu are bani pentru finanþarea proiectelor europene şi le transmite primarilor din judeţ, rãmaşi fãrã fonduri de salarii, cã din cauza rectificãrii negative puşculiţa Oltului este goalã. Nu spune cã-i goalã cã se plãteşte de douã-trei ori mai mult pentru achiziţiile de la DGASPC Olt, cã se bagã în ,,fudul fotbaliştilor” miliarde bune de lei şi cã sume imense se scurg spre tot felul de firme ce prezintã interes pentru el. Casa de avocaturã ,,Ceparu şi Irimia”, angajatã de CJ Olt dar şi de firma MATRA Printre documentele deþinute de Realitatea oltului existã şi câteva din care reise o chestiune extrem de gravã. În aceeaşi perioadã, Casa de avocaturã a reprezentat atât inteleresele Consiliului Judeţean Olt dar şi firma MATRA din Scorniceşti. Adicã firma respectivã apãra în acelaşi timp interesul CJ Olt dar şi al firmei care trebuie sã câştige licitaţia pentru corn şi lapte. Acum înţelegeţi de ce la un moment dat am afirmat cã avem de a face, în cadrul acestei licitaţii,cu un caiet de sarcini cu dedicaţie? Pentru cã singurul depozit frigorific cu avizat intracomunitar din judeţ era deţinut în varã doar de firma MATRA. Ba, mai mult, amãnunte despre ceea ce avea sã conţinã caietul de sarcini au fost fãcute publice de cãtre mai marii firmei MATRA. Cum firma era consiliatã de Casa de avocaturã, este adevãrat, într-o altã licitaţie, care lucra şi pentru CJ Olt, este clar cã informaþiile erau furnizate prin intermediu avocaţilor acestei firme. O astfel de situaţie contrvine legislaţiei în vigoare. Pe de o parte avem de a face cu o chestiune legatã de etica a firmei în cauză, iar pe de altã parte cu încãlcarea Legii avocatului, barourile noastre achiesând la normele europene ce interzic reprezentarea a douã firme sau instituţii care se aflã într-o relaţie anume, ce vizeazã conflictul de interese. Cum a ajuns CJ Olt la Casa de avocaturã amintitã, aşteptãm sã aflãm şi noi de la ºeful administraþiei judeţene. Poate ne va da un rãspuns. În caz contrar aşteptãm finalizarea cercetãrilor ce vor fi demarate de cãtre procurori DNA, atunci când documentele din dosar vor deveni publice.
Fapte asimilate corupţiei
Infracţiunile sãvârşite de membrii comisiei de licitaţie sunt asimilate faptelor de corupþie. Cel pãuţin potrivit documentelor deţinute de noi şi pe care nu le putem face publice pe toate. Nu-i vorba de abuz în serviciu pentru cã asta ar fi însemnat ca totul sã se fi întâmplat ca urmare a unei greşeli, ceea ce nu este cazul. Totul a fost gândit astfel încât sã-i înlesneascã firmei MATRA drumul cãtre ei 300 miliarde lei. Într-un caz cu mult mai puţine nereguli ca la Olt, membrii unei comisii de licitaţie, preşedintele de CJ dar şi prefectul au fost cercetaţi pentru fapte de corupţie şi trimişi în judecatã. Plecând de la acest precedent, ne mirã un lucru. Nu legat de ce au fãcut membri comisiei de licitaţie, nici de şmecheriile penale la care se dedã de ceva timp în coace preşedintele CJ Olt, Paul Stãnescu, ci... atuitudinea Instituţiei Prefectului de Olt. Care pare cã este în afara acestui joc. Ceea ce-i greşit. Prefectuld e Olt nu poate asista nepãsãtor la ceea ce se întâmplã în acest caz pentru cã el este cel care ar trebui sã asigure buna implementare a programului în judeþ. Ce ziceţi, domnule prefec, avem dreptate?.
Afacere supravegheatã de ,,bãieţii cu ochii albaştri”
Ceea ce nu au ştiut şmecherii din CJ Olt care au tras totate sforile posibile pentru ca MATRA sã câştige licitaţia este cã toatã afacerea a fost monitorizatã. Astfel cei îndreptãţiþi ştiu despre cum s-a ajuns la prevederea cu depozitul, cum o instituţie abilitatã a statului a refuzat sã elibereze autorizaþia pentru depozitul firmei concurente, dupã ce a constatat conformitatea acestuia cu normele europene, data la care s-au descãrcat documentele depuse în SEAP, când s-a reunit pentru prima datã comisia de licitaţie, cine şi unde s-a întâlnit cu persoana care trebuia sã descarce documentele pentru a-l determina, sau mai bine zis, cointeresa, sã uite de documentul bancar ce atesta plata taxei de participare la licitaþie, şi multe altele. Aştemptãm demararea cercetãrilor de cãtre procurori.
n.r. Nu am dat numerele documentelor în posesia cãrora am intrat pentru cã mai important ni s-a pãrut conţinutul unora dintre ele.
